Să fii vreme de 10 zile în mijlocul Festivalului Internaţional de Film Transilvania chiar şi ca simplu spectator e ca şi cum ai fi 10 zile într-un vortex de filme, concerte, actori români şi străini, regizori, invitaţi surpriză şi multă voie bună.
Fără a cădea în melancolie o să scriu câteva rânduri despre unele lucruri sau stări care o să îmi lipsească până la ediţia de anul viitor, precum şi ce mi-a plăcut cel mai mult la ediţia din acest an.
Primul lucru care îmi va lipsi e starea de nerăbdare din zilele premergătoare festivalului, când citeam borşura program - AperiTIFF şi încercam să îmi schiţez un calendar personal. În ceea ce priveşte cine-concertele ştiam deja ce vreau să experimentez încă din luna martie când mi-am achiziţionat primele bilete.
Îmi vor lipsi după-amiezele petrecute în Piaţa Unirii aşteptând întâlnirile de la TIFF Lounge de la ora 17.00. În acele momente, prin acea zonă am avut ocazia de a-i vedea "în carne şi oase" pe o parte din protagoniştii filmelor pe care deja le văzusem sau pe care urma să le văd pe ecranele de cinema sau la sesiunile de Q&A. Acolo i-am văzut pe regizorul japonez Sion Sono şi pe soţia sa, actriţa Megumi Kagurazaka, pe regizorul Sharunas Bartas a cărui film-documentar Suntem atât de puţini m-a impresionat foarte mult, pe actorul bulgar Alexander Benev din filmul Sete şi cu siguranţă au fost mult mai mulţi dintre invitaţii străini dar pe care nu i-am recunoscut. În partea a doua a festivalului i-am văzut relaxaţi, socializând în Piaţa Unirii pe Vlad Ivanov, Andi Vasluianu, Nae Caranfil, Cristi Puiu, Manuela Hărăbor, Andi Moisescu, Dragoş Bucur şi mulţi alţii.
Până anul viitor îmi va fi dor de atmosfera aparte de la Cinema Arta, cu aerul îmbâcsit, dar plăcut, de cinematograf vechi cu scârţâit de scaune la fiecare mică mişcare şi scârţâitul podelei la fiecare pas.
Mi-au plăcut toate cine-concertele la care am fost. M-au impresionat Zone Libre revisite 2001 şi A Hawk and a Hacksaw. La cele două am văzut mai mult decât la alte cine-concerte, cât de importantă este coloana sonoră a unui film şi i-am simţit pe acei minunaţi artişti trăind muzica pe care o interpretau. The best of the best concert a fost cel susţinut de acordeonistul Kimmo Pohjonen. No coment!
Îmi va fi dor de spiritul TIFF-ului trăit pe domeniul Castelului Banffy de la Bonţida unde şi anul acesta am petrecut clipe minunate la show-ul incendiar susţinut de cei de la Transe Express urmat de proiecţia filmului The show of the shows şi de emoţia participării la proiecţia în premieră mondială a filmului românesc Două lozuri a regizorului Paul Negoescu, de la Arkhai Sculpture Park.
Mi-a plăcut "isteria" generată de prezenţa Sophiei Loren şi rumoarea creată la anunţul venirii Mădălinei Ghenea la TIFF. Cu ocazia prezenţei acestora la TIFF (şi pentru prima oară la Cluj) au fost proiectate două filme excepţionale Căsătorie în stil italian şi Youth pe care am reuşit să le văd, procurându-mi bilete din timp.
La proiecţia filmului Căsătorie în stil italian, mi-a plăcut entuziasmul unei doamne care a stat lângă mine şi care mi-a mărturisit extrem de emoţionată că avea bilete la Filarmonică. A renunţat să meargă la concert şi a preferat să vină să o vadă pe Sophia Loren. "Lucrez aici, la Casa de Cultură. Nu puteam să nu vin când aşa o mare personalitate ne calcă pragul. A venit şi domnul director, l-am văzut şi pe Dumitru Fărcaş pe aici." mi-a şoptit vădit emoţionată.
Am experimentat primul film interactiv românesc care implică realitatea virtuală 360°, ESCAPE, Between the Limits regizat de Millo Simulov. Am trăit o senzaţie intensă şi oarecum SF datorită modului de vizionare al filmului. Ceea ce e foarte interesant este faptul că fiecare spectator are posibilitatea să vadă filmul din unghiuri diferite, spectatorul îşi alege astfel ce vrea să vadă.
Sunt şi lucruri care nu mi-au plăcut, dar cel mai tare m-a deranjat remarca unui actor "mitică" (nici măcar nu ştiu cum il cheamă, nu cred că am vazut vreun film în care a jucat, sau dacă am văzut rolul a fost mediocru şi nu l-am remarcat) pe care a făcut-o ca răspuns la un salut adresat de nu coleg din presa clujeană: Te cultivi bă săptămâna asta! Cu TIFF-ul ăsta mai aveţi şi voi cultură!...
Mă opresc aici, deocamdată şi voi reveni cu alte impresii zilele următoare.
Nu am reuşit să ajung la multe dintre evenimentele speciale care s-au suprapus cu altele dar sunt convinsă că alegerile pe care le-am făcut au fost dintre cele mai bune.
Nu am reuşit să ajung la multe dintre evenimentele speciale care s-au suprapus cu altele dar sunt convinsă că alegerile pe care le-am făcut au fost dintre cele mai bune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu