Mersul cu profeţii cu ocazia sărbătorii Adormirii Maici Domnului (15 septembrie) la Mănăstirea Moisei (Jud. Maramureş) este un obicei străvechi care, din nefericire, se mai păstrează doar în unele Parohii ortodoxe de pe valea Izei. Îmi amintesc când am văzut pentru prima oară, în urmă cu mai mulţi ani, amploarea unei asfel de procesiuni că m-a impresionat foarte mult. Născută în altă regiune greografică, din copilărie îmi amintesc de pelerinajul locuitorilor din satul bunicilor la Mănăstirea Nicula. Dar ce se întâmpla în Maramureş era multiplicat cu numărul localitaţilor de pe valea Izei care participau la procesiunea de Sf. Maria Mare.
Din sate precum Bârsana, Strâmtura, Rozavlea, Ieud, Bogdan Vodă, Dragomireşti, Săliştea de Sus sau Săcel porneau în data de 14 august, pe jos, alaiuri de pelerini, numiţi profeţi pe aceste meleaguri, spre Mănăstirea Moisei. Fiecare alai era deschis de copii şi tineri îmbrăcaţi în alb care duceau praporii şi icoanele cu Maica Domnului, urmau adulţii îmbrăcaţi ţărăneşte (cum se spune prin aceste locuri) adică în portul popular. Aceştia străbăteau pe jos zeci de km. iar toată valea Izei răsuna de pricesne şi clopote ce anunţau trecerea procesiunilor.
Anul acesta credincioşii din Parohia Ortodoxă Şălişte Buleni însufleţiţi de preotul paroh Pintea Nicolae au contribuit la păstrarea şi perpetuarea tradiţiei de Sfânta Marie Mare, cum mai este numită această sărbătoare. Grupul de pelerini nu a fost descurajat de ploaia măruntă şi au pornit animaţi de dorinţa de a ajunge cu bine la Mănăstire, de a participa la slujbele se acolo şi de a se întoarce mai puternici şi mai împliniţi acasă.
La revenirea lor, am însoţit alaiul de la Biserica din faţă până la Biserica din Buleni, iar pe tot parcursul am simţit un amalgam de emoţii ce nu le pot descrie, un sentiment unic ce trebuie să îl trăiţi şi voi. Pentru aceasta, datina Mersului cu profeţii trebuie reînviată în Maramureş.
Peter Hurley, irlandezul din România, organizatorul Festivalului Drumul lung spre Cimitirul Vesel a înţeles că toate obiceiurile rurale, trebuie perpetuate pentru conservarea patrimoniului autentic românesc. Stă în puterea şi voinţa fiecăruia dintre noi să contribuim la aceasta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu